Crima din Orient Expres by Agatha Christie

Author:Agatha Christie
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-01-26T23:00:00+00:00

CAPITOLUL X

MĂRTURIA ITALIANULUI

— Şi acum, spuse Poirot, clipind şiret din ochi, spre încântarea prietenului nostru Bouc, o să-l chemăm pe italian.

Antonio Foscarelli se strecură în vagon, iute şi elastic ca o pisică. Faţa îi radia de bunăvoinţă; o faţă autentică de italian, surâzătoare, oacheşă.

Vorbea o franceză curgătoare, curată, cu un uşor accent.

— Numele dumitale e Antonio Foscarelli?

— Da, domnule.

— Eşti naturalizat în America?

Foscarelli zâmbi.

— Da, domnule. E mai bine pentru afaceri.

— Lucrezi ca reprezentant al firmei de automobile Ford?

— Da, să vedeţi...

Urmă o relatare plină de viaţă şi culoare, însoţită de gesturi şi exclamaţii. La sfârşitul ei, cei trei ascultători docili se puteau socoti aproape pe de-a-ntregul informaţi asupra modului cum îşi conduce Foscarelli afacerile, asupra călătoriilor sale, a venitului şi a părerilor sale despre Statele Unite şi despre majoritatea ţărilor europene. Foscarelli nu era omul de la care să scoţi cu cleştele informaţii şi amănunte; dimpotrivă, te sufoca cu ele.

Figura lui blândă, copilăroasă, radia de plăcere când, cu un ultim gest elocvent, făcu o pauză, scoase batista şi îşi şterse fruntea asudată.

— Aşa că vedeţi, încheie el, fac afaceri pe picior mare. Sunt în pas cu vremea. Mă refer la vânzări!

— Deci, în ultimii zece ani ai mai fost din când în când în Statele Unite?

— Da, domnule. Ah, îmi amintesc şi acum prima zi când am luat vaporul spre America! Maică-mea, surioara mea...

Poirot îl întrerupse, brusc, din reverie:

— În timpul şederii dumitale în Statele Unite, te-ai întâlnit vreodată cu răposatul?

— Niciodată. Dar cunosc genul ăsta de oameni — şi pocni degetele, cu înţeles. Foarte respectabil, foarte bine îmbrăcat, dar dedesubt e totul putred. Pot să vă spun, din experienţă, că era un mare escroc. Asta e părerea mea.

— Părerea dumitale e întru totul corectă, spuse Poirot sec. Ratchett este numele fictiv al lui Cassetti, hoţul de copii.

— Ce v-am spus eu? Viaţa m-a învăţat să fiu perspicace, să cunosc omul după figură. Nici nu se poate altfel. Numai în America înveţi, într-adevăr, cum să vinzi o marfă.

— Îţi aminteşti de cazul Armstrong?

— Deloc. Vreţi să ziceţi de numele ăsta? Mi se pare că era o fetiţă mică, nu-i aşa?

— Da, o întâmplare foarte tragică.

Italianul fu prima persoană care nu împărtăşi această părere.

— Ei, ce să-i faci, astfel de lucruri se mai întâmplă, comentă el filozofic, într-o ţară atât de mare ca America.

Poirot i-o tăie scurt.

— Ai întâlnit vreodată vreun membru al familiei Armstrong?

— Nu, nu cred. De altfel, nici nu poţi să ştii. Să vă dau, de pildă, câteva cifre. Numai anul trecut am vândut...

— Domnule, fii bun şi rămâi la subiect.

Mâinile italianului se agitară.

— De o mie de ori iertare.

— Spune-mi, te rog, întocmai — ce ai făcut astă-noapte după cină?

— Cu plăcere. Am rămas în vagonul restaurant cât am putut mai mult. E mai amuzant. Tăifăsuisem cu americanul de la masa mea. El vinde panglici pentru maşinile de scris. Apoi m-am dus în compartimentul meu. Era pustiu. Mizerabilul John Bull care ocupă cealaltă cuşetă era la stăpânul său. În cele din urmă, s-a întors, morocănos, ca de obicei.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.